privirile tale

Când am intrat la tine

stăteai pe  pat,

aplecată înainte,

cu coatele sprijinite pe genunchii îndepărtați,

îmbrăcată în rochia aceea neagră,

cu decolteu darnic

care lăsa să ți se vadă

scobitura dintre sâni,

”Doctorii îmi zic că am cancer”

mi-ai spus

”dar nu e treaba lor,

vezi că în dreapta

sunt două pahare

și o sticlă cu coniac,

toarnă,

și vino să-ți spun

cum voi învinge eu boala”

și privirile tale erau pline de viață,

și eu am venit,

și tu mi-ai spus tot...