Oare nu e mai bine?

Nu mă-ntreba unde-am ascuns

întrebările noastre fără răspuns,

lasă-le acolo-n sipete adânci,

astupă-le cu uitări, și ape, și stânci!

De ce să răscolim ce nu-i de răscolit,

când e senin seninul, și visu-i nesfârșit?

De ce să întristăm ce nu-i de întristat,

de ce să-ntunecăm ce ne e luminat,

și să ne fim chiar nouă infern anticipat?

Oare nu e mai bine printre căprioare și cerbi?

Oare nu e mai bine să nu mă întrebi?