Nici nu era important
că eram singur,
mi-aduc aminte
cum cerul strălucea,
şi cum
în strălucirea lui
era lumina ta,
erau
privirile tale
în albastrul acela
care aduna imensităţi,
zâmbetul tău
în sideful norilor,
clipirile tale
în zborul păsărilor,
era
atât de plină de tine
absenţa ta
încât tot cerul
de tine se lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu