stau să înflorească macii,
ei ştiu cum să ne aştepte,
îşi înroşesc aprins petalele,
nu vor să se lase pierduţi
în albastrul cerului
sau în verdele câmpului,
vor să fie roşii
ca sângele
care ne ţine în viaţă
să fim fericiţi
de o fericire
care să ne fie
şi ceruri
şi câmpuri
şi maci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu