o literă într-un cuvânt

să mă desprind de tine-ncet

ca litera de alfabet,

și chiar așa să-ți aparțin

precum oftatul unui chin,

să-mi simt întoarcere plecarea

îmbrățișare îndepărtarea,

și amețit să nu mai știu

de e devreme sau târziu,

să nu pricep ce pricepeam,

să pot să nu mai am ce-aveam,

și tu să poți să nu mai ai

privirea ca un colț de rai,

să poți să crezi că ai putea

rămâne ”tu” în lipsa mea,

aceeași ”tu” cu-aceleași pleoape

aceleași lacrimi mari în noapte...

...să mă desprind de tine-ncet

ca litera de alfabet,

apoi încet să-mi spui că sunt

o literă într-un cuvânt...