Noi

mi se pare firesc

să simt că privesc 

cu ochii tăi

tot ce privesc,

să te laşi de mine purtată

cum oxigenul 

e purtat de apă,

mi se pare normal

să nu mai încapă

în sufletul tău

altcineva

cum încap eu,

te înţeleg 

atunci când te temi

să nu mă topesc

nefiresc

în treceri de vremi,

iar eu

ca să nu îţi pierd paşii 

vreodată

mă mut în ţărâna 

de tine călcată,

vezi?

între noi

de despărţire nu-i loc,

suntem lumina

aceluiaş foc.