... absența ta ...

Ce liniște

e liniștea

fără tine

nu se aude

nimic,

dar

câte războaie

se întâmplă în ea,

câte bombardamente,

cum mor

secundele

una după alta

secerate

de absența ta.

Poezie simplă

Dacă

nu acum

atunci

când,

dacă

nu așa

atunci

cum,

dacă 

nu noi

atunci

cine,

dacă

nu

atunci

?

Poezie naivă

Într-o liniștită de sâmbătă zi

pasul meu spre tine grăbi,

te ajunse și-ți spuse sfios

”ești al frumuseții lumii prinos”

apoi, într-un dans de iubire

în juru-ți țesu mii de fire

cu raze din bolta cerească

de neliniști să te ocrotească.

Într-o liniștită de sâmbătă zi

mi-ai zâmbit. Și răul lumii pieri.

nu lăsăm loc între noi

nu lăsăm

loc

între noi,

suntem

atât de mult

unul

celălalt

încât

și oglinda amețește

neînțelegând

care din noi

o privește,

neînțelegând

cum

înaintea ei

stau eu

dar ea

pe tine

te oglindește

Liniște

sămânță

de speranță

în orice secundă

ascunsă

mângâiere

în orice plăpândă

din aer adiere

învinsă

orice durere.

De vrei să fii

de vrei să fii nor

fii nor

îți voi spune:

picură ploaie caldă

peste ochii mei

de vrei să fii ploaie

fii ploaie

îți voi spune:

udă-mi lacrimile

de vrei să fii lacrimă

fii lacrimă

îți voi spune:

stropește-mi uitarea

de vrei să fii uitare

fii uitare

îți voi spune:

tu ești

lacrimă

și ploaie

și nor

greșeală

greșește

precis

cine

atunci când visează

se oprește

la vis...

Poezie modernă

”Măi fraților

nu vă mai jucați

cu lumina”

le-am spus

celor de la etajul cred 112

al unui hotel din Dubai

când eram în Dubai,

dar ei nu mă auzeau

așa că

am luat liftul

să le spun direct,

dar când să urc

am uitat etajul

așa că

m-am întors în drum,

și când am privit

la multe ferești

la multe etaje

mulți

se jucau cu lumina,

”ce faci?”

m-am întrebat

”dă-i dracului”

mi-am răspuns,

și am plecat

acasă...

Lasă-mă să-ți fiu

Ca un foc arzând

febre te cuprind,

lasă-mă c-un gând

să ți le alint.

Ca un aisberg

în adâncuri strânsă,

lasă-mă să-ți șterg

lacrima neplânsă. 

Lasă-mă mă lasă

durerea să-ți mut,

cu iubire-aleasă,

în zâmbet tăcut.

clipa

Te joci

cum vrei

cu veșnicia,

o fărâmițezi

în mii

de clipe,

 le arunci

apoi

una câte una

spre unde suntem,

ca și cum

nimic 

nu s-ar întâmpla

în clipa aceea

în care

te lipești

de mine.

când înfloresc teii

De când

mă știu

știu

că vacanța vine

când înfloresc teii

dar

încă nu am aflat

dacă e vacanță

pentru că

înfloresc teii

sau

teii înfloresc

pentru că a venit vacanța,

oricum

e vară

oameni buni,

e vară,

haideți cu toții

la umbră,

aici

parfumul teilor

capătă farmece,

face

să ne crească aripi

ne duce

în spații

albastre

răcoroase

luminoase

ca o vacanță

fără sfârșit

de frumoasă...

ca o treime

de când

cu tine

senzația 

că îmi lipsește ceva

nu o mai am

sunt întreg

ca o treime

Dumnezeu

tu

și eu.

tu m-ai devenit cuvânt

Cântam

dar tu m-ai învățat să cânt

vorbeam

dar tu mi-ai devenit cuvânt

știam

dar tu m-ai învățat să știu

eram

dar tu m-ai învățat să fiu.

insuportabil...

 

Cum mi-e dor de tine?

Așa ca și cum

cerul ar fi din stânci

și s-ar prăbuși

în fiecare clipă

peste mine,

sau ca și cum

imensitatea 

s-ar cuibări

chinuit îngrămădită

și contorsionată

în sufletul meu,

așa mi-e dor

insuportabil...

răscolitor...

ecuație II

Numărul necesar de aduceri aminte

raportat la

numărul obligatoriu de uitări

înmulțit cu

numărul stelelor care au luminat cerul la naștere

ne arată

cât de fericiți

putem fi...

ecuație

tu

plus

toate petalele

egal

florile lumii