când tu te apropii

Nu se întâmplă nimic extraordinar

când tu te apropii

atunci firește

totul se luminează

culorile prind viață

sunetele profunzimi

zilele sclipiri de cer

nopțile mister

extraordinar ar fi

să nu se întâmple așa.

semne

ce semne port din parte-ți pe trupul meu de suflet:

ziua: lumina, soarele, caldul, seninul, zâmbetul tău

noaptea: stelele, liniștea, zumzetul, taina, adâncul, luminarea, zâmbetul tău

ce semne porți din parte-mi pe trupul tău de suflet:

aceleași

suntem două trupuri

zilele și nopțile ne unesc

în sufletul care suntem

al cerului

nu al pământului,

nu mai are pământul a ne primi

altfel decât

făcându-ne huma

pe care Creatorul o remodelează mereu

împrăștiindu-i apoi spiritul

dincolo de soarele zilelor

dincolo de stelele nopților

dincolo de dincolo

acolo

aproape de Izvor.

irizări

perdea cu irizări

dincolo de ele

tu

cu irizările tale

mai vii

mai boreale

ca o auroră

care îți colorează

și îți luminează 

fiece curbă...

copacii toamna

Ca să ne arate

ce rău le pare după verde

copacii 

îngălbenesc

iar alții

mai nervoși

roșesc

și

ca o răzbunare

își scutură frunzele

apoi

goi

când se termină noiembrie

așteaptă resemnați

albul zăpezilor

să-i acopere ca o plapomă

sub care

se pot gândi liniștiți

la verdele verii

care va fi

Altfel de toamnă

Dacă ar fi

numai un anotimp

ce ușor am scăpa

de toamnă,

i-am număra

frunzele 

și ploile și

zilele

și până să vină zăpezile

ea s-ar și sfârși,

dar toamna

e o stare

care ne poate învălui

în cele mai senine clipe

ale liniștitelor noastre veri,

ne poate

toamna

învolbura gândurile

ca pe niște frunze îngălbenite

și le poate

împrăștia apoi

în toate zările,

făcându-ne

să nu mai știm

cum

și de pe unde

să ne strângem

liniștile

risipite...

...dacă ar fi

numai un anotimp

ce ușor am scăpa

de toamnă.

HAIKU

                                               haiku 89

                                       Unde sonore

                                       vibrații nevăzute,

                                       muzici lăcrimând.

                                          haiku 90

                                         Plopii foșnitori

                                         mângâie cerurile

                                         iubiri străjuind.

dincolo de ploaie

te zăresc

dincolo de ploaie

alerg 

ca printr-un labirint

trec printre picături

vreau să ajung la tine

fără să-mi pese

că mă ud

și parcă ele

picăturile ploii

se transformă 

dintr-o dată

în mană

mana fericirii

de a te zări

dincolo de ploaie

cum mă aștepți...