am învățat
că cea mai frumoasă întâmplare între oameni
este încrederea
și că cea mai frumoasă încredere
este dragostea
în lipsa încrederii
între doi oameni
nu poate exista decât relația
animalică aproape
a trecerii unul pe lângă altul
și chiar dacă cei doi își vorbesc
după ce termină fiecare ce are de spus
își contiună drumul
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
și nici nu cred
că poate spune cineva
că s-a întâmplat ceva
pentru că orice cuvânt rostit
dacă nu e întărit
de încredere
rămâne un cuvânt
în vânt
am învățat
că încrederea nu se dăruiește
și nu se primește
ea se construiește
cu fiecare zâmbet
care însoțește
rostirea de cuvinte
sau nerostirea lor
am învățat
simplu
că încrederea suntem chiar noi
atunci când ne zâmbim
și nu uităm
apoi
fiecare
zâmbetul celuilalt.
